O dată cu amenajarea mănăstirii, în cadrul ei a fost înființată o bogată bibliotecă. 

Despre ea cercetătorul P. Constantinescu-Iași, care la 1993 a vizitat mănăstirea, 

scria că este ,,una din puținele comori de acest fel pe care le posedă Basarabia”.

La temelia viitoarei biblioteci au stat manuscrisele și cărțile aduse cu sine de la 

mănăstirea Neamț de către călugării ce au părăsit-o după evenimentele din 1859. 

Ei au adus aproximativ 30 de manuscrise de limbă slavă și românească ce datează 

din secolele XIV-XIX.

,,Cărțile bibliotecii de la Noul Neamț au fost inventariate în 1861, 1864, 1868, 

1887, pe marginile filelor făcîndu-se note respective”.

,,În anul 1884 Andronic alcătuiește ,,Catalogul cărților mănăstirii Noul Neamț”. La 

numai 20 de ani de la întemeierea mănăstirii biblioteca acesteia  număra 146 de 

manuscrise de limbă slavă și moldovenească și 2272 de cărți tipărite în limbele: 

slavă, moldovenească, rusă, greacă ș.a.”.

Tomurile adunate la mănăstirea din Chițcani nu o singură dată au prezentat 

interes pentru cercetători. Primele date despre ele au fost rînduite în cîteva 

numere din 1880 ale publicației eparhiei basarabene, în paginile căreia M. Ganițki 

a descris 54 de manuscrise și 8 cărți. 

O scurtă descriere a lucrarilor ticluite de arhimandritul Andronic cuprinde aceeași 

publicație eparhială din 1894, semnată de A. G. Stadnițki.

,,De tezaurul de la Noul Neamț s-a interesat și ilustrul slavist A. I. Iațimirski, care a 

publicat în 1898 descrierea a 30 de manuscrise de limbă slavă din sec. XIV-XIX, iar 

mai apoi – a revenit asupra unor manuscrise de valoare și în alte lucrări”.

Informații privind arta ornamentării manuscriselor de la Noul Neamț desprindem 

dintr-un articol publicat în 1933 de istoricul P. Constantinescu-Iași (,,Manuscrisele 

de la mănăstirea Noul Neamț” în revista ,,Viața Basarabiei”, 1933, nr. 2, p. 107-

111).

,,În anii 1945-1958, după lichidarea unui șir demănăstiri din R.S.S.M., biblioteca 

de la Noul Neamț s-a complectat cu unele manuscrise din mănăstirile Curchi, 

Hîncu, Hîrbovăț, Căpriana ș.a.”.

După ce a fost închisă mănăstirea Noul Neamț, biblioteca și arhiva ei au fost aduse 

în 1962 pentru păstrare la Arhiva Națională a Moldovei, constituind un fond 

aparte (P-2119). Manuscrisele acestui fond au fost descrise pe parcursul anilor 

1882-1883 de cercetătoarea Valentina Ovcinicova-Pelin.

Autor: Dinu Poștarencu, ,,Mănăstirea Noul Neamț”, Editura ,,UNIVERSITAS”, 

Chișinău,1994.