Astăzi este 25 iulie Burniţă, +22..+24

Autorul: ieromonah Iosif (Pavlinciuc)

 

Mănăstirea Noul-Neamț  are o importanță colosală pentru Biserica Ortodoxă din  Moldova. Legătura sa cu Marea Lavră de la Neamț, cu moștenirea culturală și istorică, cu spiritul și operele cuviosului Paisie Velicikovskii (1722-1794), cu tradiția isihastă umple cu un sens profund slujirea acestei mănăstiri în lumea ortodoxă la răspântie de diferențe de culturi, tradiții și de limbă. Locul mănăstirii printre alte locașuri ale Mitropoliei Chișinăului s-a evidențiat mereu prin originalitatea sa, un trecut duhovnicesc bogat și o atitudine înțeleaptă și echilibrată față de evenimentele vieții bisericești și politice.

 

 

Tocmai am terminat de citit studiul Doamnei Nina Negru intitulat: „De la Neamţ la Noul Neamţ: secularizarea ca prilej pentru înstrăinarea de valori patrimoniale româneşti” apărut în revista chişinăueanăMagazin Bibliologic(nr. 1-2, 2008). Revista mi-a fost oferită de însăşi autoarea articolului, fapt care ar trebui să spulbere de la bun început orice bănuială de nesimpatie din partea mea faţă de omul de litere Nina Negru, deoarece, în continuare, voi ataca discursul Domniei Sale exprimat în acest studiu.

 

Mănăstirea Neamţ încă de la începutul ei din sec Xl-lea a avut monahi care s-au nevoit în aceste locuri înălţând rugăciuni către bunul Dumnezeu. O dată cu întemeierea Moldovei în sec. XlV-lea, Mănăstirea Neamţ a cunoscut o înflorire deosebită iar domnitorii muşatini au înzestrat-o atât cu bunuri şi odăjdii cât şi cu directa îndrumare a primului Mitropolitului Iosif Muşat, care a fost cu metania de la Mănăstirea Neamţ.

In sec XV-lea la Mănăstirea Neamţ exista deja o şcoală de caligrafi miniaturişti şi copişti codusă de vrednicul monah Gavriil Uric, care la anul 1429 avea să scrie Tetraevangheliarul care actualmente se găseşte la Biblioteca Bodleiana-Oxford.

Calendar